Iata ca am ajuns si anul acesta in secuime, mai exact in Harghita, intr-un nou circuit de poveste marca Free Worlding Romania. Ca de obicei, am fost inconjurati de oameni minunati si ghizi experimentati care ne-au purtat intr-o calatorie minunata, prin locuri unice, presarata cu numeroase surprize si multa voie buna.Timp de doua zile ne-am bucurat de rasfaturi culinare si degustari de bere, de unul dintre cele mai frumoase muzee din tara, de adrenalina si plimbari cu caruta pe poteci nestiute de munte, de multa ciocolata si bucuria de a descoperi singurul studio de fotografie din Europa care functioneaza doar prin utilizarea luminii naturale.Turul nostru a inceput in Tusnad Sat, la Muzeul Apei Minerale unde am fost invitati sa descoperim drumul apei minerale, de la baile cu abur ale samanilor si pana la cultura balneoclimaterica a zilelor noastre. Muzeul este amenajat intr-o cladire simpatica tip iurta si te ajuta sa intelegi mai bine importanta si impactul pe care exploatarea apei minerale l-a avut asupra zonei, in secuime existand peste 2.000 de izvoare de apa minerala, nascute din muntii vulcanici Calimani-Gurghiu-Harghita, ce au erupt ultima data in urma cu 37.000 de ani.Baile Tusnad si imprejurimile gazduiesc izvoare minerale la tot pasul, apa minerala facand parte din viata de zi cu zi a localnicilor, care fie o beau, fie o folosesc pentru a se trata de reumatism, gastrita, afectiuni la oase, plamani sau boli de piele. Se spune ca la izvorul din Turia oamenii bolnavi mergeau si se spalau la ochi cu o carpa pe care mai apoi o legau de un copac pentru a nu duce boala acasa; in timp ce baile cu apa minerala foarte rece (5-6 grade) erau folosite ca „interogatoriu” de sotiile care isi banuiau sotii de infidelitati 😊.Pe langa povestile interesante ale ghidului nostru si legendele hazlii, muzeul pastreaza inauntru o colectie de sticle si etichete vechi de apa minerala, butuci de lemn in care se capta pe vremuri apa, instalatii vechi de imbuteliere, roci care dau mineralele apei, mostre de flora din zona izvoarelor si multe alte detalii interesante pe care trebuie sa vii sa le descoperi singur.De la Muzeul Apei Minerale am pornit catre restaurantul Tulit din Sanmartin unde am participat la o degustare de bere artizanala si am servit un pranz traditional secuiesc cu ciolan afumat in crusta de paine. Nu am mancat in viata mea ceva mai bun 😊!Berea pe care am degustat-o se numeste Csíki Sör si este o bere artizanala, nepasteurizata, fara conservanti si aditivi, avand concentratia de alcool de 6%, ceea ce inseamna ca nu este diluata cu apa pentru reducerea continutului de alcool. Este de calitate premium, in acord cu legea bavareza a puritatii berii, folosindu-se doar produse naturale de inalta calitate: apa, malt si hamei. Insa secretul ei cel mai mare, care o face sa fie atat de buna si de speciala este apa, ce provine de la un izvor local remarcabil de limpede. Am degustat 5 feluri de bere si 3 de digestiv, prin urmare distractia a fost pe masura 😊.Dupa atata bere si rasfaturi culinare a venit timpul pentru o portie de cultura, asa ca am pornit catre Miercurea Ciuc, la Castelul Miko, cel mai vechi si mai important monument al orasului, ce gazduieste in prezent Muzeul Secuiesc al Ciucului.Pasind in interior vei fi purtat intr-o istorie veche de peste 400 de ani in care te familiarizei cu traditiile si cultura regiunii, vei descoperi istoria cetatii Miko si scene din viata populara. Toate acestea sunt redate printr-o serie de colectii interesante, precum: colectia de istorie si arheologie (tezaurul dacic de argint descoperit la Sancraieni), cea de etnografie (tesaturi, cusaturi, ceramica si porturi populare) si arta, colectia de carte veche ce apartine Bibliotecii Franciscane din Sumuleu-Ciuc, tipografia si atelierul de legatorie de la Sumuleu-Ciuc.Ce m-a impresionat insa peste masura este expozitia etnografica ce prezinta traiul taranesc (pe alocuri prezent si astazi) de la cumpana secolelor 19 si 20. Astfel, poti cutreiera spatiile rurale din viata de zi cu zi specifice Ciucului cu ajutorul exponatelor caracteristice acestei regiuni. Drumul incepe cu lumea indepartata a plaiurilor si stanei, urmat de atelierele mestesugaresti de prelucrare a lemnului precum cel al dulgherului, tamplarului si rotarului. Turul se continua intr-o sura unde pot fi identificate uneltele agricole ale gospodariei taranesti, iar ultima incapere este interiorul familiar al unei case, unde vei cunoaste spatiile si obiectele specifice industriei casnice populare prin prezentarea activitatilor legate de trei generatii de femei. Acest loc pare atat de real, incat m-am transpus pret de cateva clipe in acele timpuri arhaice si este, fara indoiala, cea mai reala si mai frumoasa expozitie pe care am vazut-o pana acum.Am ramas placut surprinsa si de Farmacia Vulturul Negru (prima farmacie publica intr-adevar functionala din Miercurea-Ciuc, infiintata in anul 1837) amenajata intr-un colt al muzeului ce cuprinde mobilierul si recipientele vremii, de bucataria castelului cu soba si cuptorul reconstituite dupa urmele descoperite de arheologi si deasupra carora atarna carnuri puse la afumat, de bastionul ce prezinta istoria militara cu arme si haine militaresti si de ultima incapere in care sunt expuse numeroase obiecte din perioada comunismului, multe din ele aducandu-mi aminte de copilarie.Interesante sunt si expozitia de fotografie tridimensionala, cinematograful unde sunt proiectate imagini alb negru, prezentarile audio-video si aparatele interactive, ce arata momente amuzante si cotidiene; asa ca iti spun sincer ca muzeul asta este super tare si ca vei pleca de aici mai mult decat incantat.De la Castelul Miko am pornit catre SkiGymes din Lunca de Sus,  pentru o portie de adrenalina si distractie pe pista de bob. Pista are o lungime de 1.3 km, este construita la o altitudine de 940-1060 de metri, diferenta de nivel la coborare fiind de 160 metri. La urcare nu poti controla viteza, insa la coborare poti micsora sau mari singur viteza bobului care atinge o viteza maxima de 45 km/h. Recunosc ca la prima tura mi-a trebuit ceva curaj pentru ca nu stiam exact la ce sa ma astept, astfel incat am fost mai precauta, mai ales in curbe. La a doua coborare am mers pe viteza maxima si a fost o experienta incredibila.Am plecat de la partia de bob direct catre locul unde urma sa innoptam, mai exact Pensiunea Amade din Siculeni, un han secuiesc cu traditie, unde am fost intampinati cu multa ospitalitate si o masa plina de bucate gatite dupa retete traditionale. Atat restaurantul, cat si camerele sunt decorate cu mult bun gust, mobilierul fiind pictat manual cu tot felul de motive florale. Este un loc perfect daca vrei sa petreci cateva zile in zona.Duminica dimineata, imediat dupa micul dejun, am pornit spre Asociatia Szaguldo Egyesulet din Tusnadul Nou de unde ne-am imbarcat intr-o calatorie cu caruta, pe un traseu de aprox. 90 de minute (dus-intors) prin padurile inzapezite din imprejurimi.Destinatia finala a fost un platou absolut incantator, situat intr-un peisaj incredibil (am vazut chiar si caprioare) unde am servit un pranz traditional pur si simplu delicios: slanina prajita si carnati, asezonate cu salata de varza, palinca de mere, vin fiert si ceai cald.Dupa vreo doua ore de batai cu bulgari, plimbari prin padure si socializare la un pahar de vin fiert, am coborat spre sat si am pornit catre urmatoarea noastra destinatie: Fabrica de Ciocolata Galffis din Odorheiu Secuiesc.Aceasta fabrica a fericirii este prima fabrica de ciocolata din Transilvania in care ai posibilitatea de a face un tur ghidat pentru a descoperi cateva din secretele si tehnicile productiei de ciocolata. Si pentru ca surpiza sa fie completa, gazdele ne-au pregatit o degustare de bomboane delicioase si un mic suvenir dulce. Dupa turul micutei fabrici am pornit catre cafeneaua interioara unde ne-am delectat cu cafea si ciocolata calda (absolut delicioasa) si am cumparat tot felul de bunatati artizanale pentru acasa.Asa cum ma asteptam, turul nostru de poveste s-a incheiat intr-o locatie minunata, Laboratorul Foto Kovats din Odorheiu Secuiesc, singurul studio de fotografie din Europa care functioneaza doar prin utilizarea luminii naturale.De cum pasesti in curtea atelierului pare ca timpul a stat in loc. Pe partea stanga poti admira numeroase fotografii alb-negru cu orasul Odorheiu Secuiesc, de la primul automobil din oras si primul tren pana la evenimente din viata oamenilor, iar in interior te poti delecta cu numeroase fotografii cu atelierul care s-a pastrat aproape intact sute de ani, cu aparate de fotografiat antice, fundaluri, decoruri si accesorii de epoca.Atelierul gazduieste si peste 80.000 de negative pe sticla adunate in cei 130 de ani, cel mai vechi dintre ele, datand din anul 1876. Pe tot parcursul calatoriei am fost ghidati de cei doi Kovats, tata si fiu, care se ocupa acum de tot ceea ce presupune acest atelier. De la ei am aflat cum functionau vechile aparate, care este procesul de prelucrare a fotografiei (care se executa fara ajutorul calculatorului, doar prin folosirea unor substante chimice), cum se face photoshop-ul traditional (cu ajutorul unui aparat vechi si instrumente ascutite) si ne-am convins de mirajul developarii pozelor alb-negru in camera intunecata. A fost o experienta cu adevarat magica!Daca vrei o amintire autentica, atunci ai posibilitatea sa pleci acasa cu trei fotografii alb-negru realizate cu aceasta aparatura si prelucrate de Arpad Kovats. Procesul dureaza cateva zile, pretul este de 110 lei, iar fotografiile iti vor fi trimise prin posta.Asa s-a incheiat un weekend minunat pe taramuri harghitene. A fost o experienta pe cinste in care am descoperit locuri unice din tara, am aflat multe lucruri noi si interesante, ne-am bucurat de oameni ospitalieri si ne-am imbogatit colectia de amintiri.

Pe curand!