Weekend-ul trecut l-am petrecut in Harghita, intr-o aventura incredibila organizata de Free Worlding Romania. Am petrecut doua zile de vis intr-un univers mirific, am descoperit locuri de o frumusete incredibila, am cunoscut oameni minunati, am vizitat gospodariile localnicilor, ne-am plimbat cu caruta prin padure, ne-am bucurat de zapada si am avut norocul sa vizitam zone mai putin turistice, de care nu mai auzisem pana acum. Am descoperit astfel o Romanie frumoasa si salbatica, in care se mai practica inca vechile mestesuguri, o Romanie care ne-a bucurat si ne-a fascinat peste masura.Aventura noastra a inceput sambata dimineata, in comuna Lazaresti, de unde am pornit intr-o calatorie incredibila cu caruta, pe un traseu de aproximativ 24 km (dus – intors) prin padurile inzapezite de pe muntele Hagyesteto. Ne-am imbarcat asadar la bordul vehicului tras de cai, ne-am incalzit cu un pahar de palinca si am pornit in cea mai minunata calatorie. Drumul este destul de lung si te poarta prin padure, printr-un peisaj incredibil, atins de semnele iernii, printre copaci incarcati de zapada si case izolate.Odata ajunsi sus, am descoperit un platou absolut incantator, in mijlocul caruia am servit un picnic rece, cu mancare bio. Ne-am delectat cu slanina si jumari, branzeturi facute in casa, chec si tot felul de bunatati care mai de care mai apetisante, toate insotite de vin fiert, ceai cald si un foc de tabara numai bun pentru a perpeli putin bucatile de sunca :).Dupa o masa copioasa, am mers intr-o scurta drumetie prin padure, am descoperit un punct de belvedere absolut spectaculos, dar si un mic observator de ursi. Desi nu am avut parte de niciun ursulet, am aflat lucruri foarte interesante despre acestia.Astfel, ni s-a spus ca datorita numarului mare de ursi si a resurselor de hrana insuficiente pe timp de iarna din paduri, rangerii au inceput sa hraneasca ursii, in locuri special amenajate. Acestia vin de obicei la ore fixe sa manance si, daca ai noroc, ii poti surprinde in mediul lor natural (asta bineinteles daca stai ascuns in micutul foisor amplasat aici si nu faci galagie). Noi ne-am multumit sa vedem doar urmele acestora intiparite in zapada.Dupa mai bine de doua ore petrecute in acest univers incantator, am coborat cu carutele spre sat, de data aceasta pe alt drum, la fel de frumos si cu privelisti panoramice incredibile. La jumatatea drumului am facut un mic popas pentru a vizita o mofeta. Poate te intrebi ce este aceea; recunosc ca eu nu auzisem niciodata de acest termen, prin urmare eram mai mult decat curioasa sa vad ce ne povesteste ghidul. Am aflat astfel ca mofetele sunt unele dintre bogatiile naturale cu care se mandreste tara noastra si sunt emanatii de gaz ce pot aparea prin crapaturile scoartei terestre in fazele finale ale activitatii vulcanice, prin foraje sau pot fi facute artificial. Desi mofetele se mai intalnesc si in Franta, SUA sau Italia, cele din Romania sunt unice prin emanatiile de gaz uscat foarte bogat in bioxid de carbon si contin gaze rare precum heliu si radon. Mofeta arata ca o sauna, fiind o incapere amenajata in trepte, creata in asa fel incat in partea inferioara sa se acumuleze gazul respectiv.Aceste “bai de gaz” sunt recomandate pacientilor care sufera de afectiuni cardiovasculare, boli dermatologice, endocrine sau reumatism. Un alt lucru interesant este ca mofeta stimuleaza inspiratia, astfel ca de-a lungul vremii multi pictori si scriitori celebri foloseau baile de gaz. In mofeta nu ai voie sa te apleci, trebuie sa fii mereu insotit, iar nivelul gazului se masoara cu ajutorul unui chibrit aprins. Recunosc ca eu nu m-am incumetat sa intru din cauza mirosului :).Am plecat apoi catre sat, de unde ne-am imbarcat catre Corund (de data aceasta in propriile masini), unde urma sa ramanem peste noapte la hanul secuiesc Arcso Fogado, unde ne-am bucurat de aer curat si de o cina delicioasa, in stil traditional. Am mancat ciorba de cartofi cu tarhon, papricas de pui si celebrul desert somloi, insa nu inainte de a degusta palinca de piersici si pere padurete :).Dupa cina am avut parte de o noua surpriza: un atelier de manufactura de bijuterii din aragonit, acasa la Zoltan, ce ne-a fost si ghid duminica. In micul sau atelier, Zoltan ne-a initiat in tehnicile de prelucrare a pietrei si pe parcursul a aproape doua ore am prelucrat aragonitul de Corund pentru a ne realiza o bijuterie. Am parcurs patru etape de slefuire a pietrei si una de lustruire (folosind diferite tipuri de smirghel: de la cel mai abraziv, pana la unele extrem de fine). La final rezultatul a fost pe masura asteptarilor si am plecat acasa cu un medalion de toata frumusetea :). Pe durata atelierului ne-am delectat cu ceai cald si vin fiert, cu dulciuri, dar si cu un foc de tabara, sarbatorind astfel sfarsitul unei zile perfecte pe meleaguri transilvanene.Cea de-a doua si ultima zi a excursiei a fost la fel de surprizatoare si fascinanta ca prima. Imediat dupa micul dejun am pornit catre primul obiectiv: Canionul de Sare de la Praid, singurul fenomen de acest gen din Europa (situat la doar cativa kilometri de Corund), unde se afla cel mai mare zacamant de sare din tara. Aici ai posibilitatea sa admiri numeroase forme sapate in zacamintele de sare, sa observi formarea cristalelelor de sare in baltile din imprejurimi si sa descoperi intrarea in prima mina de sare din zona.In cadrul unui traseu de aproximativ 90 de minute am descoperit un canion absolut fermecator, cu stanci si creste de sare sclipitoare, lapiezuri, mici pesteri, turnulete, izvoare cu apa sarata; toate situate intr-o zona naturala cu vegetatie bogata. Din canion o poti lua pe potecile laterale pentru a vizita cateva doline mai mari, strajuite de stanci si pereti de sare, ce contureaza un peisaj unic. Tot aici poti testa si efectele terapeutice ale namolului sarat de origine minerala, fenomenul fiind asemanator cu cel de la Marea Moarta.De la canionul de sare, urmatoarea destinatie a fost Atelierul Mestesugaresc de prelucrare de iasca al domnului Zoltan Fabian, un loc unic in Europa, in care vei afla multe informatii interesante despre acest mestesug stravechi. Dar ce este iasca? Ei bine, iasca este o ciuperca foarte tare, asemanatoare unei copite de cal, ce creste pe trunchiul unui copac, in momentul in care aceasta imbatraneste. Pe vremuri, iasca avea multe intrebuintari, fiind folosita la aprinderea focului, la inchiderea ranilor si la tratarea diferitelor boli. Prelucrarea iascai era candva un mestesug practicat de peste 70 de familii in Corund, insa astazi mai sunt doar 6, printre care domnul Zoltan si sotia acestuia.Domnul Zoltan practica acest mestesug de acum 40 de ani si impreuna cu sotia sa creaza obiecte unice. Am asistat si noi la o scurta demonstratie de prelucrare de iasca si ne-am familiarizat putin cu aceste tehnici. Intai iasca se curata cu o ustensila asemanatoare unei seceri, se feliaza in functie de inelele de crestere (aici experienta isi spune cuvantul), apoi felia se intinde bine, se bate putin cu ciocanul si se alungeste foarte mult cu mana, iar cu ajutorul fierului de calcat si al formelor se realizeaza obiecte minunate (aici intervine sotia domnului Zoltan). Dupa ce am asistat la aceasta demonstratie, am studiat materialul iesit din iasca ce pare la pipait o combinatie intre piele de caprioara si burete, dupa care am cumparat suveniruri. Dintre sepci si posete, bratari, coliere, obiecte decorative si magneti, eu am ales un magnet in forma de soricel si un servet decorativ pentru masa.Am pornit apoi intr-o noua calatorie cu caruta, de aceasta data pe platoul vulcanic de deasupra Corundului, unde ne-am bucurat de peisaje incredibile, sate izolate, zapada si am patruns in universul siberian, mai exact in ireala taiga romaneasca „Tinovul de la Fantana Brazilor”.  Tinovul este un refugiu glaciar ce ofera adapost numeroaselor specii de plante si animale care au rezistat schimbarilor climatice post glaciare, tocmai datorita micro-climatului racoros si umbros. Parcurgand traseul din tinov, ai posibilitatea sa descoperi o lume interesanta adaptata conditiilor siberiene: o padure formata din conifere si mlastini, ce adaposteste copaci trecuti de 1.000 de ani, urme de ursi si caprioare, plante otravitoare si insectivoare. Daca vrei sa vizitezi Siberia, atunci taigaua romaneasca de aici este cea mai ieftina si rapida modalitate :).Dupa „vizita in Siberia” am mers catre o manufactura de familie ce produce siropuri si gemuri de fructe. Nimic neobisnuit pana aici, insa interesant este faptul ca toate fructele folosite sunt adunate din padurile din imprejurimi, aproape toate siropurile si gemurile fiind bio, fara adaos de zahar. Am degustat din toate bunatatile oferite, apoi am plecat la drum cu pungile pline, cumparand sirop de catina si de afine, dulceata de ardei iute, dulceata de afine cu busuioc (care este si premiata), dulceata de zmeura si nuci verzi, ceai din frunze de afin (delicios) si saratele.Ultima oprire din aceasta minunata aventura a fost intr-o gospodarie de subzistenta ce produce branzeturi locale unde am servit masa de pranz. Am avut parte de un pranz rece traditional, absolut delicios, alcatuit din mai multe tipuri de branzeturi (branza cu leurda, branza cu nuci, branza cu ardei, cas, telemea proaspata), slanina, carnati uscati, oua fierte, paine cu cartof, palinca, ceai cald si lichior de chimion. Am petrecut mai bine de o ora aici, ne-am incalzit, am mancat si am stat la povesti interesante, in compania lui Zoltan.Aici s-a incheiat excursia noastra pe taramul iernii fermecate. A fost o experienta incredibila, pe care o vom repeta cu siguranta pe viitor. Ne-am intors acasa plini de energie si voie buna, cu multe informatii noi si amintiri de neuitat din tinuturile salbatice ale judetului Harghita. Multumim Free Worlding Romania, Gabriela si Zoltan! Ne-ati ajutat sa petrecem un weekend de vis si sa descoperim locuri incredibile.

Pe curand!