O zi de toamna pe Drumul Vinului. Trei obiective turistice mai putin cunoscute pe care le poti vizita aproape Bucuresti.

Sambata trecuta ne-am trezit cu dor de duca, insa cum nu vroiam sa petrecem prea mult timp in masina, am ales sa mergem aproape de Bucuresti, mai exact pe Drumul Vinului, in judetul Prahova. In afara de crame nu stiam exact ce putem vizita, insa dupa o scurta cautare pe Google am descoperit ca zona asta este destul de ofertanta din punct de vedere turistic.Am schitat repede un scurt traseu si am ales sa vizitam cate putin din toate, mai exact o biserica fortificata, un conac si o fosta crama, transformata acum in muzeu. Asadar, am pornit la drum catre primul obiectiv turistic, Manastirea Verbila, asezata in localitatea cu acelasi nume, la doar 15 km de Ploiesti, intr-un peisaj pitoresc.De cum i-am trecut pragul am fost intampinati de o doamna foarte draguta ce ne-a povestit multe lucruri interesante despre istoria si legendele acestui loc minunat. Am aflat astfel ca aceasta manastire cetate a fost construita acum mai bine de 500 de ani (fiind astfel cel mai vechi asezamant de acest fel din Prahova), de catre trei boieri, unul dintre acestia fiind Radu Paisie, bunicul lui Mihai Viteazul. Se spune ca domnitorul a trecut de multe ori pe aici, ultima data poposind vreme de 2 zile si 2 nopti pentru a pregati batalia de la Bucov impotriva polonezilor. Ca si omagiu, bustul sau poate fi admirat astazi in curtea manastirii.La Verbila nu vei gasi nici chilii cochete, nici maicute si nici calugari, doar ziduri groase de 7 metri ce amintesc de bisericile fortificate ale Transilvaniei, pivnite transformate in muzeu ce adapostesc pietre funerare, clopote vechi si pisanii, un turn clopotnita si biserica in care satenii din Varbila vin sa se roage.Biserica este zidita in stil moldo-brancovenesc, inalta si ingusta, fiind un locas mic si fumos, inconjurat de ziduri trainice. In interior inca mai poti admira pictura ce dateaza din anii 1800, dar si cateva straturi mai vechi, iar sub covorul gros de la intrare, sub niste dale de piatra, se afla patru morminte, unul din ele fiind cel al lui Nicolae Iorga.De-a lungul vremii ansamblul medieval Verbila a suferit mai multe etape de consolidare si restaurare, ultima finalizandu-se in anul 2012, cand manastirea si-a recapatat frumusetea de alta data, fiind redata circuitului turistic si spiritual. Complexul poate fi vizitat zilnic intre orele 09.00 si 17.00, accesul fiind gratuit.De la Manastirea Verbila am pornit catre Conacul Bellu din Urlati (8 km), cel mai frumos conac din Tara Romaneasca, o adevarata bijuterie arhitectonica a zonei si un loc incarcat de istorie. Conacul a fost resedinta baronului Alexandru Bellu, un om politic important al vremii, dar si un fotograf talentat si om de cultura, urmas al unei familii macedonene instarite ce a detinut proprietati insemnate atat in tara noastra, cat si in Europa (inclusiv terenul pe care se afla astazi Cimitirul Bellu).Conacul Bellu este invaluit intr-o atmosfera boema si m-a impresionat atat prin arhitectura speciala si pridvorul cu podeaua spectaculoasa lucrata manual cu pietre mici in stil mozaic (nu am vazut niciodata ceva asemanator), cat si prin interiorul foarte bine conservat ce adaposteste numeroase piese de colectie.Ghidul muzeului (sunt tururi ghidate cam din 30 in 30 de minute) a reusit sa ne poarte in trecut, in anii de glorie ai conacului, prin incaperile in care au patruns odata invitati de seama precum George Enescu, Nicolae Grigorescu, Regina Maria sau Principesa Ileana. Muzeul nu este mare, insa este foarte frumos amenajat si adaposteste pe langa mobilierul original, tablouri semnate de nume celebre, carti vechi, stampe si fotografii de mare valoare, portelanuri rare, precum si biblia lui Martin Luther, veche de peste 500 de ani.Pe mine m-au fermecat in mod special salonul turcesc cu al sau decor oriental in care baronul Bellu fuma narghilea, masa din salonul central gata pregatita de oaspeti, eleganta impunatoare a dormitorului, scaunele in stil florentin si cele decorate cu piele de Cordoba si scaunele de rugaciune care se transforma in fotolii (este prima data cand vad asa ceva).Conacul Bellu se viziteaza de marti pana duminica intre orele 09.00 si 17.00 (mai putin in intervalul 12.00-13.00), contra unei taxe de 8 lei. Daca vrei sa faci fotografii in interior atunci se percepe o taxa de 50 lei (absurda din punctul meu de vedere 😊).De la Conacul Bellu am pornit catre Muzeul Crama 1777 din Valea Calugareasca (6 km), un muzeu mic, dar plin de suflet, dedicat viticulturii si vechilor traditii. Deschis in anul 2013, muzeul este de fapt o reproducere a unei vechi crame ce dateaza din anul 1777, considerata cea mai veche constructie taraneasca din Prahova si in acelasi timp cea mai veche crama reconditionata din tara.La Crama 1777 am fost intampinati de o doamna muzeograf pur si simplu fermecatoare, cu un har aparte, ce a reusit sa ne capteze atentia pret de o ora, purtandu-ne intr-o calatorie in timp, in lumea arhaica plina de povesti si legende prahovene.Vizita muzeului incepe in camera de langa prispa unde se afla o colectie de ustensile ce erau folosite pe vremuri in domeniul viticol: teascuri, tocitori, zdrobitori si butoaie de vin. Tot aici mai poti observa un atelier de dogarie, un suport pentru pastrat sticle, o colectie de etichete vechi si o mica vinoteca unde sunt expuse vinurile premiate din zona Dealu Mare.Turul s-a continuat cu crama, locul care mi-a placut cel mai mult si unde as vrea sa revin pe viitor pentru o degustare de vinuri. Este o incapere cu mult farmec, piesa centrala fiind masa lunga cu bancutele de lemn, pregatite parca sa primeasca oaspeti. Aici poti vedea un cazan pentru tuica, o serie de butoaie in care se pastra vinul si rachiul, o colectie de vase de ceramica din diverse regiuni ale tarii, cateva barne ce provin de la crama originala si o masa taraneasca joasa, incarcata cu ceramica de Horezu. Pe masa se afla o colectie de vinuri medicinale ale caror retete au fost descoperite si utilizate in popor de zeci si sute de ani: vin cu usturoi, vin cu pelin sau menta, vin cu patrunjel, cu leustean sau miere, fiecare din ele potrivit pentru o anumita afectiune.Vizita muzeului se incheie in mansarda, unde se afla expozitia etnografica “Mladitele vietii” unde se remarca un covor foarte vechi ce dateaza din anul 1896, o icoana pe sticla din Fagaras, monede vechi descoperite la Valea Calugareasca, costume traditionale de nunta lucrate cu multa migala si maiestrie, avand ca motiv principal vita de vie, lazi de zestre incarcate cu lucraturi manuale, cofe, stergare si haine folosite la inmormantare.Tot aici am aflat si povestea batistei oferita de mireasa proaspatului ei sot, o poveste extrem de induiosatoare care m-a emotionat pana la lacrimi. Batista, cusuta de mireasa, era oferita in cadrul ceremoniei de nunta si era pastrata toata viata. Atunci cand unul dintre soti parasea lumea celor vii, batista era rupta in doua: o parte ii ramanea celui ce era inca in viata si cu cealalta parte defunctul pleca in lumea celor drepti unde isi astepta jumatatea. Se spune ca batista si modelul cusut pe ea ii ajuta pe soti sa se regaseasca ☹.

Muzeul Crama 1777 se poate vizita de marti pana duminica intre orele 09.00 si 17.00. Pretul unui bilet este 8 lei.

Pe curand!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s