De trei ani tot incerc sa vizitez Biserica Fortificata din Cristian, insa de fiecare data planurile mi s-au dat peste cap. Fie era inchis sau vizitam alte locuri, fie uitam pur si simplu. Anul acesta lucrurile au stat insa diferit, astfel ca duminica trecuta ne-am oprit pret de o ora sa admiram Biserica Evanghelica din Cristian, fiind ghidati de doamna Maria, care ne-a bucurat cu povestile ei incantatoare, ne-a plimbat prin biserica si prin casa de oaspeti inca in curs de amenajare si ne-a ospatat cu tuica de prune, afinata si dulceturi in Turnul Slaninii. Copilasii au primit bonus si o nuga cu fructe absolut delicioasa.Biserica din Cristian dateaza din secolul 13, fiind construita pe locul unei foste biserici romanice, purtand hramul Sf. Servatius. Pentru ca localitatea se afla in camp deschis si se putea apara cu greu impotriva asediilor, autoritatile au decis sa fortifice locasul, inconjurandu-l cu doua curtine, in timp ce zidului exterior i-au fost adaugate cinci turnuri. Lucrarile au fost realizate in 1480 de vestitul pietrar, Andreas Lapicida, cunoscut in Transilvania pentru maiestria sa.Astazi au mai ramas doar patru turnuri, al cincilea disparand dupa ce a fost luat de apele raului Cibin. Am vazut Turnul Scolii in care copiii isi continuau cursurile si pe timp de asediu (educatia era foarte importanta pe atunci in Cristian), Turnul de Observatie, folosit de aparatorii cetatii pentru supraveghere si pregatirea luptei, Turnul Clopotnita si Turnul Slaninii.Turnul Clopotnita este unul dintre cele mai inalte din Transilvania si iti permite sa admiri localitatea de sus, de la aproximativ 63 metri. Pe vremuri folosit ca turn de observatie, astazi iti ofera privelisti frumoase asupa satului, dealurilor si muntilor din jur. Turnul este prevazut cu patru turnulete mici, aflate la baza acoperisului turlei. Doamna Maria ne-a spus ca pe vremuri acestea simbolizau privilegiul cetatii si puterea sa de decizie, care in trecut se traducea prin dreptul de a judeca si spanzura.Turnul Slaninii cu povestile lui m-a fascinat cel mai mult. Pe vremuri turnul era “frigiderul” sasilor din sat, fiecare familie avand un spatiu rezervat in turn. De obicei, proprietarul intra aici o singura data pe saptamana, dupa slujba de duminica si isi lua cantitatea necesara de slanina. Dupa ce taia din ea, marca locul cu o stampila si astfel stia daca altcineva manca din bucata lui. Se spune ca niciodata nu s-a furat nimic de aici.Astazi, Turnul Slaninii este folosit ca depozit de mancare pentru turistii care doresc sa cumpere produse naturale. Noi am plecat cu dulceata de trandafiri si zmeura. Tot in turn se afla si siglele celor sapte cetati principale din Transilvania medievala: Sibiu, Medias, Sebes, Brasov, Sighisoara, Cluj si Bistrita.Biserica este fara indoiala principalul punct de atractie al fortificatiei. Inainte de a intra, doamna Maria ne-a povestit despre ritualul sfant de la Cristian, neschimbat de sute de ani. Astfel, am aflat ca in biserica intra intai copiii si femeile, urmate de barbati, iar ultimul este preotul. Iesirea se face in ordine inversa, astfel intai iese preotul, urmat de barbati, apoi femeile si copiii. Explicatia este una cat se poate de simpla. Femeile si copiii trebuie aparati intotdeauna. Astfel, in cazul unui pericol din exterior, femeile si copiii ar ramane protejati in incinta bisericii. Aceeasi odine se pastreaza si la asezarea in biserica, astfel ca femeile se aseaza pe mijloc, iar barbatii in jurul lor, pentru a le proteja. La fel am intrat si noi in biserica pentru a respecta aceasta datina straveche.Interiorul bisericii este superb, cu tavanul frumos ornamentat, bancute perfect aliniate, carti de rugaciune si strane pictate cu motive florale.In biserica se remarca altarul cu Rastignirea ca tablou principal, ce dateaza din anul 1719, un exemplu de arta baroca, cu incastratii in stil rococo si orga mareata ce a fost oferita bisericii de imparateasa Maria Teresa.Tot doamna Maria ne-a povestit ca femeile au voie sa intre in altar duminica, insa numai dupa ce intind mana si cer iertare unui barbat, fie el si necunoscut. Toate povestile astea mi s-au parut fermecatoare. Ce bine ar fi daca peste tot ar exista o doamna draguta care sa iti povesteasca cu atata placere despre istorie si traditii.Astazi mai sunt in jur de 20 de sasi in Cristian, aproape toti octogenari. Slujba se tine in continuare in fiecare duminica, in biserica, chiar daca sunt doar 2 sau 3 enoriasi. Pe perioada iernii, din cauza frigului, preotul tine slujba intr-o incapere special amenajata in casa parohiala.Intr-un colt al casei parohiale se pastreaza si astazi amvonul de ciuma, din care preotul predica in vremea epidemiilor credinciosilor adunati sub cerul liber. O mica fereastra facea legatura intre preot si oamenii veniti la slujba. Astazi, casa parohiala ofera locuri de cazare turistilor pasionati de viata si traditiile rurale.Comparativ cu alte biserici fortificate din Romania, acest loc este minunat. Aici totul este foarte bine intretinut, se tin slujbe in fiecare saptamana si exista spatii de cazare. Doamna Maria ne-a spus ca au foarte multi turisti vara, atrasi de frumusetea locului. Si pentru ca este cerere, acum sunt in curs de amenajare niste camere unde turistii vor dormi direct in fan. Mai rustic de atat nu cred ca se poate ☺.Biserica fortificata din Cristian poate fi vizitata zilnic, intre orele 9.00 si 17.00, iar pretul unui bilet este de 7 lei. Biserica se afla la doar 10 km de Sibiu, pe DN1, ruta Sibiu-Sebes.

Pe curand!